| 1.
|
CĂLĂR'IE s.f. Acţiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziţia încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitaţie. - Călare + suf. -ie.Sursă
: DEX'98
( 7257)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂLĂR'IE s. 1. călărit. 2. v. echitaţie. 3. v. hipism. Sursă
: Sinonime
( 176111)
- siveco |
| |
| 3.
|
călăr'ie s. f., art. călăr'ia, g.-d. călăr'ii, art. călăr'iei
Sursă
: DOR
(230645)
- siveco |
| |
| 4.
|
CĂLĂR'IE f. 1) Acţiunea si arta de a călări. 2) Sport constând din exerciţii de alergări, sărituri si dresaj cu calul. /călare + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(326967)
- siveco |
| |
|
|